Closer to ArtLink to a New Experience
Follow that summer

Coregrafie si interpretare: Rui Catalao, Mihaela Dancs, Paul Dunca, Iuliana Stoianescu

Muzica originală / coloana sonora: Ion Dumitrescu; Dramaturgie: Rui Catalao; Durata integrală a piesei: aprox. 70 min.

Foto: Ovidiu Micsik, Radu Tudorie

Proiect finanţat de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti

Co-producator: Artlink, în cadrul rezidenţelor artistice oferite în 2008 prin proiectul european Jardin d"Europe co-finanţat de Uniunea Europeana

Data şi locul premierei: 18 octombrie 2008, Bucureşti, Teatrul Nottara, în cadrul “Explore Dance Festival”

Pe lângă faptul că reprezintă un instrument pentru experimentarea lumii fizice, corpul a devenit un simbol particular al fiecărui individ. Într-o societate liberă corpul nu mai are o identitate strictă. Nu trebuie să se supună unor restricţii sexuale,  discriminări sociale sau de rasă, de exemplu. Din ce în ce mai mult corpul tinde să reprezinte identitatea individului.

Totuşi unele lucruri nu se schimbă: modul în care relaţionam cu cei din jurul nostru dezvăluie cine suntem atât ca individualităţi cât şi la nivelul unui grup.

Pentru a arăta cum aceste realităţi distincte (realitatea fiecărui individ, a grupului şi cea exterioara) se influenţează reciproc, alaturam un discurs coregrafic şi unul dramaturgic ce funcţioneaza ca un sistem inchis. Fiecare actiune duce la o reactie in lant, iar sistemul, prin nevoile si dinamica sa, va inghiti tot ce este individual.

 Corpul, prin actiuni, miscari, gesturi, reprezinta expresia vizuala si fizica a lumii noastre interioare in relatie cu cea exterioara.

In cazul persoanelor cu Alzheimer, moartea celulelor nervoase si atrofia cerebrala distrug capacitatea creierului de a face conexiuni cu lumea exterioara. Sunt afectate procesele de invatare, formare si stocare a informatiilor, la fel gandirea si abilitatea de a rezolva probleme şi de a face planuri.

Persoanele în cauză, dezorientate spaţial şi temporal, sfarsesc prin a actiona datorită unor motivaţii ce nu se mai potrivesc „realităţii” înconjurătoare, ajungand in punctul in care isi pierd sinele, identitatea. Cu „Follow That Summer” incercam sa intelegem cum functioneaza acest proces al pierderii ce duce spre izolare, cum corpul isi pierde legaturile cu lumea exterioara si regreseaza spre interior.

 In procesul de lucru, interpretii s-au regasit pe taramul copilariei – cele mai timpurii amintiri reprezentand ultimul adapost al identitatii bolnavilor de Alzheimer inainte ca sinele lor sa dispara.

Stiind ca vara este anotimpul descoperirilor, in care copiii au libertatea sa se joace afara, in natura, sa intalneasca alti copii, sa se rasfete in propriile lor jocuri, alegerea titlului „Follow That Summer” face aluzie la acea lume fantastica, edenica, ce precede formarea sinelui spre exterior, lume la care persoanele cu Alzheimer tind sa fie reduse spre finalul bolii, ca si cum ultima perioada a existentei lor este o calatorie inapoi spre inceputurile vietii interioare.

Pe scena, actiunile celor 4 interpreti pot deveni familiare observate individual, dar stranii si fara motiv  in conexiune cu ale celorlalti. Nu dorim sa dramatizam aceasta situatie, astfel incat sa devina limpede ca ceea ce se intampla nu este rezultatul confruntarii intre individualitati, ci cu realitatea insasi, ca si cum fiecare interpret armonizeaza cu o melodie ce difera de a celorlalti.